Sargon

Povestea nasterii lui Sargon si copilaria acestuia, sunt scrise in "Legenda lui Sargon", un text Sumerian, despre care se presupune a fi autobiografia acestuia. Versiunile existente sunt incomplete, insa fragmentele care au supravietuit il numesc pe La'ibum, tata a lui Sargon. Dupa o lacuna textul sare la Ur-Zabada, regele Kishului, care se trezeste dupa un vis al carui continut nu este dezvaluit pe portiunea de tabla ramasa intreaga. Din motive necunoscute, Ue-Zababa il numeste pe Sargon paharnicul sau. Curand dupa asta, Ur-Zababa Marth il invita pe tanar in camerele sale pentru a discuta un vis avut de Sargon, in care era implicata favoarea Zeitei Inanna si inecul lui Ur-Zababa de catre aceasta. Foarte inspaimantat, Ur-Zababa ordona ca Sargon sa fie ucis de mainile lui Beliš-tikal, fierarul sef; Inanna impiedica asta, cerandu-i lui Sargon sa se opreasca la porti pentru a nu fi "umplut cu sange". Cand Sargon se intoarce la Ur-Zababa, acesta se inspaimanta din nou si ia decizia de a-l trimite la regele Lugal-zage-si al Urukului, cu un mesaj pe o tableta de lut, cerandu-i acestuia sa il ucida pe Sargon. Legenda se rupe in acest punct; probabil, sectiunile lipsa au descris modul in care Sargon devine rege. Lista regilor Sumerieni descrie: " In Agade [Akkad], Sargon, al carui tata a fost un gradinar, paharnicul lui Ur-Zababa, devine rege, rege al Agadei, care a construit orasul Agade; el domneste 56 de ani." Afirmatia ca Sargon a fost fondatorul original al Akkadei, a venit in discutie in ultimii ani, odata cu descoperirea unei inscriptii care mentioneaza locul si data primului an al lui Enshakushanna, care aproape sigur l-a precedat pe Sargon. Aceasta afirmatie a listei regilor a fost baza speculatiilor de mai devreme facute de un numar de savanti, pentru care, Sargon a fost o sursa de inspiratie pentru imaginea Biblica a lui Nimrod. Cronica Weidner sustine ca este vorba despre acelasi Sargon, care a construit Babilonul in fata Akkadei. De curand, unele cercetari au sustinut ca acele surse s-ar putea referi mai degraba la Sargon al II-lea al Imperiului Neo-Asirian, decat la Sargon al Akkadei. Un text Neo-Asirian, din secolol al VII-lea i.en, presupus a fi autobiografia lui Sargon, afirma ca marele rege a fost fiul nelegitim al unei preotese. In varianta Neo-Asiriana, nasterea si prima copilarie ale lui Sargon, sunt descrise astfel:

" Mama mea a fost o mare preoteasa; de tatal meu nu am stiut. Fratii tatalui meu au iubit dealurile. Orasul meu este Azupiranu, situat pe malurile Eufratului. Mama mea, marea preoteasa, m-a conceput si m-a nascut in secret. Ea m-a culcat intr-un cosulet de papura, cu bitum ea mi-a sigilat capacul. M-a aruncat in raul care a crescut peste mine. Raul m-a pazit si m-a purtat spre Akki, pictorul cu apa. Anki, pictorul cu apa, m-a luat ca fiu al sau si m-a crescut. Akki, pictorul de apa, m-a desemnat gradinarul lui. In timp ce gradinaream, Ishtar mi-a daruit dragostea ei si pentru patru si [...] ani, am exercitat regalitatea."

Imaginea lui Sargon, ca un naufragiat in deriva pe rau, se aseamana cu narativele despre nasterea bine-cunoscutului Moise. Elevii precum Joseph Campbell si Otto Rank au comparat secolul al VII-lea i.en, a variantei lui Sargon, cu nasteri obscure ale altor personaje eroice din istorie si mitologie, incluzandu-i pe Karna, Oedipus, Paris, Telephus, Semiramis, Perseus, Romulus, Gilgamesh, Cyrus, Isus si altii.

De la Wikipedia, enciclopedia libera