Mithra

1

Mithra este numele divinitatii Zoroastrian in limba Avestan, zeitate a intelegerilor si juramantului. Pe langa faptul ca este zeul juramintelor, Mithra este de asemenea o figura juridica, un atotcunoscator, protector al adevarului, precum si un gardian al vitelor, culturilor agricole si a apelor. In limbile din Iranul de Mijloc (limba Persiei de Mijloc, limba Partilor, etc),  Mithra a devenit "Mehr", "Myhr" etc, din care, in cele din urma deriva Mihr (in noua limba persana si armeana)

Etimologie:
Plecand de la substantivul comun mitra, din Veda (nume dat culegerii de texte religioase şi literare scrise în sanscrita veche, care reprezintă primele documente literare din India), miθra Avesta (colecţie de texte sacre mazdeene, atribuite lui Zoroastru) deriva din proto-indo-iraniana *mitra, din radacina mi- "a lega", cu sufixul -tra "ce provoaca". Pe de-alta parte, din punct de vedere etimologic, mitra/miθra inseamna "cea care cauzeaza legaturi", pastrata in cuvantul din Avesta pentru "juramant, acord, intelegere"

In folclor:
In calendarul zoroastrism, ziua a saisprezecea a luna a saptea a anului, este pazita de Mithra, fiind de altfel si inhinata acestei zeitati (calendarul Iranian din 1925 a adoptat denumirile lunilor zoroastrismului; in felul acesta, a 7a luna este numita "Mihr"). Pozitia zilei a saisprezecea si a lunii a saptea, reflecta rangul Mithrei in ierarhia divinitatilor; a saisprezecea zi si a saptea luna, reprezinta prima zi a jumatatii lunii, respectiv prima luna din a doua jumate anului. Ziua in care numele zilei si numele lunii se intersecteaza este (ca toate celalalte intersectari) dedicata divinitatii zilei/lunii respective si este sarbatorita cu o Jashan (din Avesta Yasna, "a sluji") in onoarea acelei divinitati. In cazul MIthrei acesta a fost Jashan-e Mihragan, sau simplu, Mihragan.

In timp ce Mithra nu este Divinitatea Soare in scriptura zoroastrismului (nici in cea indiana), aceasta pozitie fiind detinuta de
Hvare.khshaeta (literalmente "soare radiant", de unde, de asemenea Khorshed este pentru soare in persana mijlocie), in cultura zoroastrismului/iraniana, Mithra a devenit Zeul Soare. Cum, cand sau de ce s-a intamplat asta este neclar, dar este frecvent atribuit uniunii acestuia cu babilonianul Shamash - care pe langa faptul ca era Zeul Soare - a fost o persoana juridica ca si Mithra. In era Elenistica (si anume, in timpul lui Seleucid si Part) Mithra, de asemenea pare ca s-a contopit cu Apollo - care asemenea ei - a fost un zeu care apara adevarul.

Numele regesti care contin numele Mithrei (de ex: "Mithradates) apar in dinastiile lui Parthia, Armenia, Anatolia, Pontus, si Capadocia.


In Manigheism:
In scrierile Pesane si Parte ale Maniheismului, numele Mithra era folosit in mod frecvent (Mihryazd, care inseamna Mithra-yazata) pentru doi ingeri manicheani diferiti.
1. Primul, numit Mihryazd de catre persani, a fost "Spiritul Vietii" (armaic: rūhā hayyā) un personaj salvator care il mantuieste pe "primul om" din intunericul diabolic in care s-a scufundat
2. Al doilea, cunoscut ca  Mihr sau Mihr yazd in timpul Partilor, este "Mesagerul" (armaic īzgaddā), de asemenea un personaj salvator, insa unul care vizeaza construirea structurilor pentru eliberarea Luminii perdute cand primul om a fost invins.

Academia Germana Werner Sundermann a afirmat ca Manigheismul a adoptat numele Mithra-ei pentru a o desemna pe aceasta drept divinitate proprie. Sundermann a stabilit ca Mithra zoroastrisma, care in persana de mijloc este Mihr (in rusa "mir" = lume), nu este o varianta a Mytr sau Mytrg partiana sau sogdiana; desi radacinile lingvistice au legatura cu cu numele de Mithra, acele nume denotandu-l pe Maitreya

Cu toate acestea in partiana si sogdiana Mihr a fost luat ca soare, in consecinta, identificandu-se cu Al Treilea Mesager. Acest Al Treilea Mesager a fost ajutorul si mantuitorul omenirii, identificandu-se aslfel cu o alta zeitate zoroastrisma pe nume Narisaf. Citand din Boyce, remarci ale Sundermann, "Pe vremea Manigheismului partian, Mithra ca zeu al soarelui, a depasit in importanta pe Narisaf, ca o imagine iraniana comuna a celui de-al treilea mesager [...]"

2

The Persian Mithra was an ancient and highly honored god of Roman Paganism. In the Indian Vedas he was the god of light, invoked under the name of Varuna. In the Persian system he was associated with Ahura Mazda. "The light bursting from the heavens, which were conceived as a solid vault, became, in the mythology of the Magi, Mithra born from the rock." (Cumont, as quoted by Boslooper) Justin Martyr "alluded to Mithra’s birth from a rock, and the Protevangelium Jacobi states that Jesus was born in a cave." This suggests that the Mithraic tradition was known in the Christian world and that it was associated with apocryphal tradition. It is also possible that Luke’s story of the shepherds has its background in the Mithraic legend, but the most obvious similarity is seen in the fact that Christians celebrate the birth of Christ during the Mithraic celebration of the new birth of the Sun, on December 25.