Mitul genezei lumii are diferite variante în mitologia egipteană. Cea mai cunoscută din ele provine din Heliopolis. Se spune că la începuturi există doar o mare întunecată, trupul zeului Nu. Nu făcea parte dintr-un grup de opt zei primordiali, numit Ogdoad. Din adâncul apelor a ieşit la un moment dat un munte, iar în vârful lui a strălucit în întreaga lui splendoare Atum, zeul soarelui, un alt membru al grupului Ogdoad şi creatorul lumii. El scuipă şi o creează pe Tefnut, zeiţa umidităţii, apoi tuşeşte aducindu-l pe lume pe zeul Shu , zeul aerului (Herodot spune că cei doi s-au născut din spermă zeului). Shu este văzut de obicei ca un om, deşi unii îi atribuie înfăţişare de leu. Tefnut are corp de om şi cap de leoaică, sau este în integime leoaică. Shu şi Tefnut devin amanţi şi în urma relaţiei lor se nasc Geb, zeul pământului şi Nut, zeiţa cerului. Geb se aşază pe sol, iar Nut se arcuieşte deasupra lui, împingându-l la o parte pe bunicul lor, Nu. Apoi, Atum creează toate celelalte forţe ale universului şi îi porunceşte lui Shu, să îi separe pe Geb şi Nut, aşezându-se între ei. De aceea, de acum încolo cerul va fi separat de pământ de aer. În multe reprezentări egiptene însă, Nut continuă să fie legată de Geb prin privirea ei şi prin vârful mâinilor şi al picioarelor cu care uneşte estul de vest. Alte versiuni ale mitului creaţiei sunt mai puţin cunoscute. Una din ele spune că Atum s-a născut dintr-o uriaşă floare de lotus şi avea înfăţişarea unui prunc. Din gură lui au ţâşnit zeii iar din ochii lui oamenii. La Theba, zeul creator este Amon, un zeu al vântului, care suflă pe suprafaţa oceanului primordial, Nu şi scoate un strigăt de gâsca, pasăre inteligenţă la egipteni, apoi ia forma soarelui. La Memphis, zeul înţelepciunii, Ptah, făureşte lumea. El aduce la viaţă fiecare zeu şi fiinţă rostindu-i numele.
Vizitatori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu